Ieri am îndurat dar azi am învãtat!

Am încercat să mă obișnuiesc cu singurătatea, am încercat să mă descurc singură fară a-mi construi obligații față de ceilalți.
Am învățat că este mai bine așa, să rabd puțin mai mult, să fac lucrurile așa cum vreau eu decât să mă ascund după compromisuri.
Privindu-mă am realizat că în timp mi-am impus noi schimbări și am reușit să-mi vindec sufletul, să mă iubesc, să mă respect, să mă plac. Am învățat, în singurătatea mea, să-mi ascult inima dar să stau de vorbă și cu rațiunea. Să respect oamenii din jurul meu, să-mi văd de treabă, să nu deranjez pe nimeni, să nu mă aștept la nimic.
Oamenii pe care i-am iubit, ne lasă o învățătură, pe lângă nenumăratele amintiri. Amintirile frumoase ne fac să ne bucurăm iar amintirile neplăcute ne fac să devenim mai puternici.

Dor de casa...

Am gasit aceste cuvinte pe facebook`ul unei prietene si m-au impresionat atat de mult, incat nu m`am putut abtine sa nu le postez,gandindu`ma la mama mea si la plecarea mea la facultate.

Este o trecere destul de grea pentru mine.Eu,”fata mamii”, sa imi port singura de grija,si totodata sa duc dorul celor dragi ,ramasi acasa si pe care ii revad o data la 2 saptamani…

 Initial,am crezut ca aceasta plecare  e o joaca ,insa ,desi au trecut 2 luni de cand sunt la facultate, nu m`am putut acomoda pe deplin cu acest stil de viata,si nu stiu daca ma pot acomoda prea curand cu gandul ca ma duc acasa ca ”in vizita”…

Stiu ca ei sunt alaturi de mine ,ca ma sustin si in acelasi timp sunt constienta ca am crescutsi ca pentru mine incepe o noua etapa a vietii,ca trebuie sa`mi urmez drumul si in acelasi timp sa invat sa iau cele mai bune decizii pentru mine.

“Mama nu ar trebui să fie o povară atunci când te trimite să cumperi o pâine... 

Mama nu ar trebui considerată cicălitoare atunci când te roagă să îţi faci patul dimineaţă şi să păstrezi ordinea   in camera ta... 


Mama nu ar trebui condamnată atunci când te roagă să o ajuţi la treburile casei şi când te îndeamnă să înveţi.Mama nu ar trebui să fie blamată atunci când te roagă să vii devreme acasă şi să o suni din când în când ca să ştie de tine.
Într-o zi te vei simţi al nimănui şi poate neiubit, pentru că nimeni nu poate înlocui iubirea mamei. Nimeni nu ti se va dărui cu atâta dragoste, nimeni nu va sacrifica totul de dragul tău și nimeni nu va munci neobosit pentru tine.


Poate că mama ta ţi se pare uneori posesivă, dar tu nu ştii cât de bruscă i se pare trecerea ta de la copilul dependent de ea la adolescentul independent şi de multe ori indiferent la iubirea ei... 

Mama nu a trebui să fie o povară pentru tine doar pentru că te iubeşte!”

Ştii, într-o zi îţi vor lipsi toate acestea... Îţi va lipsi grija mamei, cicălirea ei, poveţele ei... 

Nu aştepta înţelepciunea unui adult pentru a o înţelege pe mama ta. Ar trebui să înțelegi că atunci când îţi cere să înveţi, ea doar se gândește la viitorul tău și îşi dorește să ai o viaţa cât mai bună. Ar trebui să înțelegi că atunci când tu te distrezi în oraş cu prietenii, ea nu doarme şi se uită mereu la ceas şi pe fereastră aşteptând să te ştie în siguranţă în patul tău. 

Tu nu ştii cât de de bruscă şi de dureroasă i se pare ruptura de copilul ei, care odinioară îi împărtăşea toate visele şi care alerga către ea cu braţele deschise şi cu un zâmbet plin de iubire. 

Tu nu ştii cât îi este de dor să-i mai dăruieşti câte o floricică, sau câte un desen... Și cât îi este de dor să fie privită cu admirație, mângâiată, îmbrățișată...