Spune-i tu...

Spune-i ca nu trebuia sa plece asa. Spune-i ca am siroae de lacrimi ce-mi curg fara oprire si un nod in gat care nu ma lasa sa respir..
Spune-i ca e tot ce iubesc mai mult pe lume si ca mi-as fi dorit sa simta si el acest lucru. Dar lucrurile nu sunt niciodata asa cum ni le dorim...Spune-i ca amandoi am gresit. Chiar daca eu mi-am asumat tot, am facut-o pentru el. Spune-i ca a fost orb.. ca ar fi trebuit sa deschida ochii si sa vada realitatea, nu doar pe cea a lui... Spune-i ca o sa regrete cand o sa fie prea tarziu..
Spune-i ca daca vreodata voi avea un baietel, ii va purta numele. Va fi un copil zglobiu, plin de viata, chipes, cu un zambet minunat si cu ochii schimbatori ca si ai lui...
Spune-i ca in el m-am vazut pe mine de atatea ori , ca fiecare bataie a inimii mele i se datoreaza lui...
Spune-i ca ii multumesc pentru tot, pentru toata rabdarea, taria si iubirea dar si pentru zilele amare. Fara ele nu as fi stiu ce inseamna dorul si iubirea...
Spune-i ca atunci cand ne avem, noi ne respingem iar cand ne pierdem ne dorim. Ca nu am stiut sa traim in echilibru...Spune-i ca ii simt mirosul, il respir si in loc sa imi treaca, imi e din ce in ce mai dor.. Spune-i ca adoram momentele lui de gelozie..stiam ca ii e frica sa nu ma piarda... dar nu m-a pierdut, a plecat singur...
Poate ca uneori alegem mult prea repede despartirea..Aruncam cu vorbe urate la nervi si gata, ne despartim. Ar fi trebuit sa rabdam mai mult? Sa ne intelegem mai mult? Cu ce cantar destept as putea sa masor cantitatea de toleranta necesara si sa o compar apoi, matematic si eficient cu revolta care ma tine in viata, astfel incat sa pot trai in continuare?
Mai spune-i ca mi-a demonstrat de ce unu plus unu fac zero, cateodata, cand e vorba de dragoste tarzie...Prea tarzie uneori..
Si mai spune-i ca daca vreodata i se va face dor de noi, eu am sa fiu aici...

Si cateodata e prea mult..

Cred ca este minunat cum doua suflete atat de diferite se intalnesc la un moment dat in timp, se tamponeaza precum meteoritii in spatiu si reusesc sa creeze o explozie magnifica imposibil de comparat si de descris. Dar nu suntem meteoriti, suntem doi oameni pe care ii despart personalitatile opuse cu care au fost inzestrati. Dar te iubesc. Si am tinut asta ascuns, am respins in totalitate acest sentiment si nu am vrut sa il recunosc sau sa il accept, l-am tinut sub limba, un sentiment pe care l-am pastrat departe de tine in diminetile in care ne-am trezit impreuna si in momentele in care am plans fiind confuza de ceea ce era intre noi. Mi-am dorit ca in toate momentele astea sa-ti spun toate cuvintele frumoase pe care le purtam in suflet si acum ca citesti asta, te iubesc. Te-am placut pentru nenumarate motive. Te-am placut pentru ca ai ochi superbi, patrunzatori si cu gene lungi. Te-am placut pentru ca ai o fata inocenta si primitoare. Te-am placut pentru ca esti inteligent, pentru ca esti dezordonat, pentru ca iti plac dulciurile, pentru ca nu iti faci patul aproape niciodata. Pentru ca ti-ai dorit sa ai pe cineva caruia sa ii fie frica sa te piarda. Te-am placut pentru ca esti perfect in ochii mei, pentru ca defectele tale mi-au aratat ca esti uman. Pentru ca ai nevoie de mine si pentru ca am nevoie de tine. Dar te iubesc si te iubesc ,iar cand spun “pentru ca” nu caut o explicatie. Te iubesc pentru ca asa s-a intamplat, natural, am simtit asta, fara sa imi dau seama cand si cum. Si pur si simplu nu stiu cum sa nu o mai fac. Dar stiu ca pentru tine este prea mult tot ceea ce s-a intamplat. Este prea mult si pentru mine sa realizez ce intorsatura au luat lucrurile dar sper.. ca intr-o buna zi, universul sa se sincronizeze in asa fel incat sa simti si tu exact ceea ce simt eu in momentele astea. Poate asa iti vei da seama ca nu esti singurul care sufera, ca nu am inima de gheata ... sunt ganduri multe si amestecate, sanse irosite,decizii luate la nervi, inocenta , necunoastere...si multe pareri de rau si regrete in urma..

Sau..poate se va sincroniza in asa fel incat sa fim unul langa altul pentru totdeauna, unul langa altul pana la prapastie..