duminică, 5 februarie 2017

Tu n-ai vãzut.. cã îndepãrtezi..

Mai stii când îti spuneam cã mi-e fricã de iubire? Mi-e fricã de iubire cã aduce suferintã? Exact despre asta vorbeam. Despre momentele astea.. despre tot ceea ce se întâmplã cu noi acum.
Dragul meu, dacã eu te iubesc pe tine, asta nu înseamnã ca trebuie sã mã tii într-un glob de cristal, sã nu ma atingã nimeni, doar ca sã mã stii tu în sigurantã si .. a ta. A ta sunt in orice minut , in orice secunda si în orice clipã, indiferent ca suntem unul lângã celãlalt sau nu. 

Îmi doresc lângã mine un bãrbat, nu un copil. Un om matur si cu capul pe umeri care sã înteleagã cã în viata mea, existã si alte persoane, ( familie, rude, prieteni) si cã anumite circumstante îti este imposibil sã le eviti. Un bãrbat pe care sã nu il afecteze o plimbare de-a mea cu rudele. Un bãrbat capabil sã privesscã dincolo de aparente si nevoile lui. Un bãrbat care sã înteleagã cã sunt aici pentru cã vreau, pentru cã îmi doresc si nu pentru cã îmi impune sau de teamã cã se va supãra. 

Dar vezi tu, atunci când tu iesi weekend de weekend cu "prietenii" in cluburi, cand mergi la gratare, la sala, la intalniri , la gatit cu fetele, nu prea ai dreptul sa te superi cã ea merge in vizita la rude, ca are uneori nevoie de spatiul ei, de lumea ei, nevoie de timp cu ea ca sa-si analizeze gandurile, sentimentele si trairile.. Intelegi diferenta? Ea nu vrea decat sa faca pace si liniste cu ea, cu cei din jurul ei, pentru voi. Pentru cã ea a trecut prin multe chiar daca tu nu ai stiut. Ea a îndurat multe pentru ca a crezut in tine, pentru ca te vrea pe tine, pentru ca te iubeste... Ea a stat nopti la rând încercând sã înteleagã de ce toti ceilalti te vãd asa diferit fata de cum te vede ea. De ce toti ceilalti te vad atat de rau.. si ea atât de bun, potrivit si perfect pentru ea... tocmai pentru ca te gândesti numai la tine, n-ai înteles multe si nu o sã întelegi niciodatã! Decât dacã ai sã trãiesti ce trãieste ea acum.. si pentru tine e imposibil... 

E imposibil sã întelegi cât o rãnesc cuvintele tale si orgoliul tau de neimaginat. Usurinta cu care spui cã tu ai dat tot când de fapt tu ai lãsat tot pe umerii ei... Poate nu ti-ai dat seama.. dar nu poate sã care prea mult... 

Si atunci?.. când tu esti la petreceri, ea plange... când tu esti in club, ea nu doarme pentru ca se gandeste la tine... când tu nu îi vorbesti, ea te laudã si iti ia apãrarea in fata celorlalti.. când tu esti la film în 4, ea plânge si suspinã pentru cã a crezut prea mult în tine.. pentru cã a vãzut în fiecare zi doar perfectul din tine.. pentru cã a renuntat la toti cei din jurul ei, la rude, prieteni si familie, ca sã îti ia apãrarea tie.. Iar ea... a rãmas singurã... ea si gândurile, ea si cei 4 pereti... Iar tu, dragul meu.. Tu , tocmai tu esti cel care o judecã cel mai aspru.. cel care zice ca o sustine, cã e lângã ea dar nu întelege si nu vede nimic ... de fapt,nimeni nu vede  luptele care se dau in ea si in jurul ei... nici mãcar tu care ai fost zi de zi acolo...

Ce-mi rãmâne de fãcut?!... Sã îti respect decizia... sã înteleg si sã accept cã trãim în lumi diferite, cã avem idei si conceptii diferite, ca poate tu ai fost lectia mea...  ca poate a trebuit sã trãiesc asta ca sã înteleg câtã putere are iubirea, câte sacrificii se fac pentru iubire si fericirea celuilalt...
În schimb, tu ar trebui sã întelegi sã asculti si sã simti... sã vezi dincolo de aparente.. sa vezi cu sufletul.. sa citesti in ochii si sa întelegi din priviri... Esti capabil de multe.. atât de multe încat nici mãcar tu nu stii... Dar eu stiu! Eu stiu ce, cum si cât poti...  Si mai stiu si cã de cele mai multe ori te porti ca un copil rãsfãtat... Un copil care crede cã totul i se cuvine doar pentru ca îsi doreste... Dar nu e suficient...

Cel mai probabil, pe bãietelul meu îl va chema ca le tine... si mi-as dori sa aiba ochii tai... cei mai frumosi si pãtrunzãtori ochi... Peste ani si ani... o sa-mi aduc aminte de tine privindu-l si am sã oftez cã nu esti lângã .. o sã îmi amintesc de tine ca de singura iubire profundã si arzãtoare... singura iubire care m-a distrus si m-a ars pe dinauntru..dar o sa zâmbesc.. pentru cã o sã-mi amintesc cum oricât de supãratã as fi fost pe tine, îmi era de ajuns o singurã privire, de un singur zâmbet ca sã uit tot si sã o iau de la capãt...

Iar tu, dragul meu... ascultã-mi sfatul si data viitoare, nu fugi de femeia care te iubeste mai mult decat pe ea pentru cã s-ar putea sã fie ultima oara când cineva te va iubi in felul acesta... Sa fugi doar spre ea , atunci când esti prea departe de sufletul ei si sã nu o lasi sa plece... pentru ca odata plecatã, ea nu se mai întoarce!





vineri, 3 februarie 2017

Nobody cares



De-aş putea spune cât de grea mi-e inima uneori, aş face-o. De-aş putea spune în câte lacrimi se îneacă sufletul meu seară de seară aş face-o. Dar cui i-ar păsa? Cui i-ar păsa suficient de mult încât să mă asculte, să mă înţeleagă?  Dar mai ales cine mai este capabil să îşi scoată inima din piept, s-o pună pe tavă şi să lase oamenii să facă experimente de iubire pe ea? Eu una, nu.  Mi-am învăţat lecţia. Am învăţat că lumii nu îi pasă, lumea e doar curioasă. Întâlneşti o persoană, care pare că în sfârşit te înţelege, că îţi este aproape, că ţi-e punct de sprijin; şi toate astea pentru ca într-o zi să folosească tot ceea ce îi împărtăşeşti împotriva ta.
Întâlnim oameni şi oameni, cu fel şi fel de inimi, dar niciunul din ei nu va înţelege ce se întâmplă cu sufletul tău mai mult decât o faci tu. Aşa că nu te obosi şă spui lumii câte nopţi plângi cu capul adâncit în pernă, nu te obosi să le spui cât de mult te doare răutatea lor, nu te obosi să le spui că îţi pasă de ei, nu le spune că ai sentimente – pentru că în fond, oricum nu vor ţine cont. Oricât de multe părţi din tine le-ai pune pe tavă, tot te vor călca în picioare fără nici cea mai mică urmă de regret.

joi, 2 februarie 2017

Mã tem..


„E starea aceea fragila, transparenta, in care speri ca, de data aceasta, miracolul se va intampla, dar nu ai curajul sa recunosti. E starea aceea de ameteala a sufletului si de zvacnet al gandului. E dintr-o parte in alta a inimii si-a visului doar ravasire, doar emotie, doar lumina. Doar teama.
Inceputurile povestilor de dragoste sunt, cateodata, mai frumoase decat povestile insesi. Dar si caderea in haul ramas in locul unei mari sperante poate durea uneori mai tare decat dor marile despartiri, marile tradari.
Cu ce inima sa sper ca asta data va fi bine, cu ce ramasite de curaj sa ma arunc sa iubesc din nou cand am cazut de atatea ori, si-mi sunt sperantele zdrelite si insangerate? As vrea sa mai cred, dar ma cutremur de frica. Implor credinta in dragoste sa se intoarca la mine, insa, precum cei torturati indelung, tresar in somn si-s gata sa racnesc de groaza ca, poate, si de data asta eu sunt in stare sa simt ca-i iubire acolo unde-mi vor fi date din nou doar iluzie, doar joc, doar parfum de neant.
Si, totusi, cu ce suflet sa spun NU tresaririi mele mistuite de flacara, cu ce uitare sa-mi sterg urma sarutului lui de pe buze, cu ce curgeri de ape sa spal mangaierea aceea care m-a facut sa ma simt cea mai frumoasa femeie din lume?!
Eu, cea mai curajoasa dintre femeile lumii, ma tem sa iubesc din nou. Eu, cea mai dependenta de dragoste dintre toti locuitorii planetei, imi port cu demnitate sevrajul. Imi pedepsesc dorinta sa stea incatusata sub coaste. Si astept, cu lasitate, un semn de dragoste mare, ca sa pot sa iubesc si eu fara teama. Sau macar un semn de mica iubire. Sau macar un semn. O batere din pleoape. Un suspin. Un gand. Ceva…”

sâmbătă, 28 ianuarie 2017

Te iubesc...




Te iubesc în fiecare cuvânt pe care n-am apucat să ți-l spun…pentru fiecare lacrimă născută de dorul tău…pentru fiecare teamă a ta pe care n-o vei mărturisi nimănui…pentru toate privirile și strângerile în brațe…cu tot cu egoismul și orgoliul tău și cu toate ezitările și rănile pe care eu sau altcineva ți le-a făcut… 
Te iubesc pentru că nu ești ca restul…pentru că nu ești și n-ai să fi niciodată al meu, ci îți aparții doar ție și lui Dumnezeu…pentru că nu mă pot opri, orice ai face, oriunde ai fi, oricât de tare mă doare… Probabil deci, că te iubesc independent de adevărul care ești sau care ai putea fi, tocmai fiindcă nu ești cum vreau eu, nu spui ce îmi doresc, nu faci nimic din ceea ce aș vrea… 
 Așadar, te iubesc oricum ai fi tu, oricum aș fi eu: tristă, fericită, singură sau nervoasă pentru că…ești gândul care mă înmoaie și mă face să visez, să scriu rânduri întregi despre iubire și să uit de restul lumii și de timpul care trece atât de repede… 
 Te iubesc în ciuda gândurilor pe care ți le-ai făcut despre mine, fiindcă tu nu întrebi – tu presupui, deduci și analizezi…deci, nu am de ales, și trebuie să te iubesc și pentru gândurile bune și pentru gândurile rele… 
 Te iubesc pentru că nu mai știu ce am fost înainte să apari tu și pentru că nu voi mai fi la fel după tine…cu toate că spălăm vasele diferit, tocmai pentru că avem păreri similare sau total opuse ... 
Te iubesc pentru că mă rog pentru tine mai mult decât pentru mine și orice se întâmplă, mi-aș dori să ai parte de toate lucrurile frumoase din gândul meu cu cine crezi tu că merită…așa că nu-mi pasă cu cine ești fericit, doar să fii, cu toate că mi-ar fi plăcut să fac parte din fericirea ta… 
 Te iubesc…și nu știu pentru cât timp de-acum încolo, dar cât te iubesc acum ar umple o jumătate de veșnicie…
 A, da, te iubesc și pentru că îți găsesc scuze în toate și mă consider vinovată mereu… 
Te iubesc și n-am ce să fac…oricât mi-aș dori să fi numai tu, oricât aș încerca să-ți vorbesc, oricât de mult aș vrea să mă apropii…
 Nu pot decât să te iubesc în gând, de departe, cu sufletul pe jumătate fericit, pe jumătate pierdut… Nu pot decât să continui să te iubesc până când iubirea pentru tine îmi va părea atât de firească încât n-am să mai am nimic de spus… 
 Nu pot decât să te iubesc până când n-am să mai pot…și poate chiar și atunci, am să mai trag de mine să mai pot puțin… Așa te iubesc: întreg, nu pe bucăți, nu pe fragmente, nu doar în pauze și poate din cauza asta, pentru mine ești mai important decât mine… 
Te iubesc cum sunt și eu, așa, într-un mod imperfect, cu greșeli, cu regrete și cu nesiguranță…din primul gând de dimineață și până ce încep să te visez, noaptea târziu, strângându-mă în brațe…
 Te iubesc pentru toate gândurile bune pe care, iubindu-te, le-am găsit în mintea mea, pentru toate emoțiile, așteptările, dorințele, tristețile și bucuriile pe care le-am trăit din vina ta…și pentru toate cuvintele pe care nu le-am spus altcuiva decât ție…și mai ales pentru toată liniștea de care am avut parte lângă tine…și nu în ultimul rând pentru căldura din ochii tăi și pentru blândețea și seninătatea ta…
 Uneori, te iubesc cu părere de rău, cu nostalgie și fără putere, dar întotdeauna cu dor și drag… și atunci când ar trebui să fiu indiferentă sau să par puternică ( deși nu înțeleg de ce „ar trebui”)… 
Eu recunosc, dacă ar fi să mai iubesc vreodată și aș putea să aleg, aș vrea să te iubesc din nou pe tine…dar cu mai mult curaj, fără nici o îndoială și n-aș schimba decât minutele în care nu te-am iubit mai mult decât pe mine însumi… 
Da, știu că „te iubesc” e doar o vorbă pe care o poți spune oricui, oricând, oriunde. Îi poți spune unui câine, unui copac sau unui străin. Poți spune mințind, glumind, plângând, șoptit sau în codul Morse. Poți spune orice fără să simți, dar nu poți simți orice fără să spui… 
Știu că te iubesc mai mult în vorbe decât reușesc să-ți arăt în fapte, că unele fapte nu se leagă cu ce spun, că…uneori, dacă stau și gândesc nu știu nici ce e bine, nici ce e rău, nici ce rost am, nici ce rost ai, nici ce rost avem… deși îmi doresc să pot să-ți demonstrez în fapte… 
Te-am iubit chiar și atunci când am vrut să cred că nu te iubesc… 
Te iubesc chiar și acum când mi-aș dori să nu te fi iubit „în halul ăsta”…
 Si probabil, am să te iubesc chiar și atunci când vei rămâne doar amintirea a ceea ce-am iubit cândva… 
Oricum, dacă te iubesc nu înseamnă că sunt eu bună și cu inimă mare, ci pentru că tu ești cel mai bun lucru care există în mine, în sufletul și viața mea acum… 
Sinceră să fiu, te iubesc și nu stiu cum sã nu te mai iubesc...

miercuri, 25 ianuarie 2017

Spune-i tu...





Spune-i ca nu trebuia sa plece asa. Spune-i ca am siroae de lacrimi ce-mi curg fara oprire si un nod in gat care nu ma lasa sa respir..
Spune-i ca e tot ce iubesc mai mult pe lume si ca mi-as fi dorit sa simta si el acest lucru. Dar lucrurile nu sunt niciodata asa cum ni le dorim...Spune-i ca amandoi am gresit. Chiar daca eu mi-am asumat tot, am facut-o pentru el. Spune-i ca a fost orb.. ca ar fi trebuit sa deschida ochii si sa vada realitatea, nu doar pe cea a lui... Spune-i ca o sa regrete cand o sa fie prea tarziu..
Spune-i ca daca vreodata voi avea un baietel, ii va purta numele. Va fi un copil zglobiu, plin de viata, chipes, cu un zambet minunat si cu ochii schimbatori ca si ai lui...
Spune-i ca in el m-am vazut pe mine de atatea ori , ca fiecare bataie a inimii mele i se datoreaza lui...
Spune-i ca ii multumesc pentru tot, pentru toata rabdarea, taria si iubirea dar si pentru zilele amare. Fara ele nu as fi stiu ce inseamna dorul si iubirea...
Spune-i ca atunci cand ne avem, noi ne respingem iar cand ne pierdem ne dorim. Ca nu am stiut sa traim in echilibru...Spune-i ca ii simt mirosul, il respir si in loc sa imi treaca, imi e din ce in ce mai dor.. Spune-i ca adoram momentele lui de gelozie..stiam ca ii e frica sa nu ma piarda... dar nu m-a pierdut, a plecat singur...
Poate ca uneori alegem mult prea repede despartirea..Aruncam cu vorbe urate la nervi si gata, ne despartim. Ar fi trebuit sa rabdam mai mult? Sa ne intelegem mai mult? Cu ce cantar destept as putea sa masor cantitatea de toleranta necesara si sa o compar apoi, matematic si eficient cu revolta care ma tine in viata, astfel incat sa pot trai in continuare?
Mai spune-i ca mi-a demonstrat de ce unu plus unu fac zero, cateodata, cand e vorba de dragoste tarzie...Prea tarzie uneori..
Si mai spune-i ca daca vreodata i se va face dor de noi, eu am sa fiu aici...





marți, 17 ianuarie 2017

Si cateodata e prea mult..

Cred ca este minunat cum doua suflete atat de diferite se intalnesc la un moment dat in timp, se tamponeaza precum meteoritii in spatiu si reusesc sa creeze o explozie magnifica imposibil de comparat si de descris. Dar nu suntem meteoriti, suntem doi oameni pe care ii despart personalitatile opuse cu care au fost inzestrati. Dar te iubesc. Si am tinut asta ascuns, am respins in totalitate acest sentiment si nu am vrut sa il recunosc sau sa il accept, l-am tinut sub limba, un sentiment pe care l-am pastrat departe de tine in diminetile in care ne-am trezit impreuna si in momentele in care am plans fiind confuza de ceea ce era intre noi. Mi-am dorit ca in toate momentele astea sa-ti spun toate cuvintele frumoase pe care le purtam in suflet si acum ca citesti asta, te iubesc. Te-am placut pentru nenumarate motive. Te-am placut pentru ca ai ochi superbi, patrunzatori si cu gene lungi. Te-am placut pentru ca ai o fata inocenta si primitoare. Te-am placut pentru ca esti inteligent, pentru ca esti dezordonat, pentru ca iti plac dulciurile, pentru ca nu iti faci patul aproape niciodata. Pentru ca ti-ai dorit sa ai pe cineva caruia sa ii fie frica sa te piarda. Te-am placut pentru ca esti perfect in ochii mei, pentru ca defectele tale mi-au aratat ca esti uman. Pentru ca ai nevoie de mine si pentru ca am nevoie de tine. Dar te iubesc si te iubesc ,iar cand spun “pentru ca” nu caut o explicatie. Te iubesc pentru ca asa s-a intamplat, natural, am simtit asta, fara sa imi dau seama cand si cum. Si pur si simplu nu stiu cum sa nu o mai fac. Dar stiu ca pentru tine este prea mult tot ceea ce s-a intamplat. Este prea mult si pentru mine sa realizez ce intorsatura au luat lucrurile dar sper.. ca intr-o buna zi, universul sa se sincronizeze in asa fel incat sa simti si tu exact ceea ce simt eu in momentele astea. Poate asa iti vei da seama ca nu esti singurul care sufera, ca nu am inima de gheata ... sunt ganduri multe si amestecate, sanse irosite,decizii luate la nervi, inocenta , necunoastere...si multe pareri de rau si regrete in urma..
Sau..poate se va sincroniza in asa fel incat sa fim unul langa altul pentru totdeauna, unul langa altul pana la prapastie..

sâmbătă, 30 ianuarie 2016

Tu esti eroul!

Cu totii avem zile bune și zile rele, in care totul este pe dos. Treptat, am inteles ca asta este una dintre premisele vietii: pe o parte primesti iar pe cealalta platesti sau mai rau, ti se ia fara sa fi intrebat iar asta e cel mai greu, nu?

De multe ori incepi sa crezi ca nu e bine sa te bucuri de momentele de fericire din viata ta pentru ca stii ca intotdeauna vor veni si cele rele. Vestile rele, problemele, apar atunci cand te astepti mai putin. 

Dar atata timp cat existi, nu te lasa doborat de nimic. Astazi ai o zi mai proasta? Lucrurile nu merg conform planurilor tale ? Mergi inainte cu mai multa putere si vei reusi. 

Cine n-a trecut printr-o perioadă în care tot ce făcea ieșea pe dos, cine nu s-a simțit prost când ceilalti sarbatoreau? Uneori simți că parcă rămâi în urmă, că reușești puțin față de ceilalți. Fals.

Fiecare dintre noi are un destin, un scop și o poveste. Lucrurile sunt deja scrise, negru pe alb. Noi adăugăm culorile, noi adăugăm personajele, noi decidem când un capitol se închide și când continuă, noi transformăm personajul principal într-un erou. Tu ești eroul povestii tale. Contureaz-o asa cum iti doresti!

Doar de tine depinde cum continuă povestea!