marți, 15 ianuarie 2013

Mama...

Când mi-a fost frică de eșec, când m-am simțit a nimănui, când m-am simțit trădată, călcată în picioare și supărată, sufletul meu știa că există un singur om care mă va înțelege, mă va asculta până în zori, mă va proteja, mă va corecta cu multă răbdare și iscusință. 
De mic copil am numit-o mamă. Apoi mi-a devenit prietenă și am înțeles că este baza mea, mama mea reprezintă tot ce este mai frumos în mine.
Apoi mi-a devenit sprijin și am înțeles că ea nu mă va judeca, în brațele ei întotdeauna găsesc liniștea de care am nevoie, bunătatea pe care greu o găsesc la oamenii din jur.

Apoi mi-a devenit soră pentru că am înțeles că avem secrete pe care le știm doar noi două, avem lecții de viață din care am învățat împreună, avem greutăți peste care am trecut: eu m-am sprijinit pe umărul ei, ea s-a sprijinit pe zâmbetul meu.

Mă întreb mamele de unde au atâta energie. Mama mea nu stă niciodată, doar când îi cer să se oprească, când am ceva să-i povestesc și am nevoie de părerea ei.
Mama mea este un înger coborât din cer, un Înger trimis de la Dumnezeu pentru a ne proteja de ceilalți.

Abia astept sã mă întorc în brațele mamei mele cum se întoarce o rândunică după luni de zbor, obosită, amărâtă, cu sufletul greu.

Un comentariu:

  1. Mama este o multime de sentimente la un loc : de iubire, de tandrete, de protectie dusa la extreme, de intelegere, de prietenie, mama este fiinta care te dojeneste,desi poate ii plange sufletul cand o face, te intelege si te iarta de fiecare data. Asa a fost si mama mea, asa sunt eu de cand sunt mama, asa vei fi si tu la randul tau ! Te pup, iubita lui mami !

    RăspundețiȘtergere