Mama...

Când mi-a fost frică de eșec, când m-am simțit a nimănui, când m-am simțit trădată, călcată în picioare și supărată, sufletul meu știa că există un singur om care mă va înțelege, mă va asculta până în zori, mă va proteja, mă va corecta cu multă răbdare și iscusință. 
De mic copil am numit-o mamă. Apoi mi-a devenit prietenă și am înțeles că este baza mea, mama mea reprezintă tot ce este mai frumos în mine.
Apoi mi-a devenit sprijin și am înțeles că ea nu mă va judeca, în brațele ei întotdeauna găsesc liniștea de care am nevoie, bunătatea pe care greu o găsesc la oamenii din jur.

Apoi mi-a devenit soră pentru că am înțeles că avem secrete pe care le știm doar noi două, avem lecții de viață din care am învățat împreună, avem greutăți peste care am trecut: eu m-am sprijinit pe umărul ei, ea s-a sprijinit pe zâmbetul meu.

Mă întreb mamele de unde au atâta energie. Mama mea nu stă niciodată, doar când îi cer să se oprească, când am ceva să-i povestesc și am nevoie de părerea ei.
Mama mea este un înger coborât din cer, un Înger trimis de la Dumnezeu pentru a ne proteja de ceilalți.

Abia astept sã mă întorc în brațele mamei mele cum se întoarce o rândunică după luni de zbor, obosită, amărâtă, cu sufletul greu.

Tine minte, draga mea...

Eram în perioada adolescentei si mã întâlnisem prima oara cu dragostea si acei fluturasi in stomac. Atunci a fost momentul in care tatăl meu mi-a spus: “Îmi este teamă de ziua în care vei pleca. Deși rareori ți-am spus, tu meriți ce este mai bun. Nu neapărat pentru că ești fata dar pentru că sunt sigur că te vei transforma într-o femeie frumoasă. Eu astăzi te corectez, te învăț, te sprijin și îți atrag atenția pentru că vreau să fi o femeie independentă. Să nu depinzi de nimeni, să n-accepți compromisuri, să nu trăiești cu un bărbat doar pentru că altfel n-ai ce mânca. Să nu suporți aroganța unui băiat considerand că doar atât meriți. 

Amintește-ți că tu meriți tot ce este mai frumos, meriți o floare, o îmbrățișare, un alint, o surpriză. Mă uit în jur și îmi tremură inima de grijă. Închid ochii și mi te imaginez plângând sau suferind: inima unui tată este la fel de sensibilă. Eu astăzi te pot proteja de ceilalți, mâine trebuie să te protejezi singură și te rog să-mi promiți că o vei face. 
Te rog să-mi promiți că te vei descurca, că nu vei depinde de nimeni, că îți vei spune punctul de vedere, că nu te vei teme.
Vreau să știi că viața nu este ușoară, trebuie să alegi, trebuie să pierzi, trebuie să lupți. Totul pare greu dar crede-mă că întotdeauna soarele se va întoarce, după ploi și furtuni.
Eu te văd cum nu te placi, cum parcă ai schimba ceva la tine, cum crezi că nu ești destul de frumoasă. Mă supără vorbele tale când spui că ai nenumărate defecte. Bărbatul care îți observă întâi defectele nu-ți va aprecia niciodată calitățile. Cel care te ignoră, se va juca întotdeauna cu sufletul tău. Tu să nu le permiți asta, eu vreau să te văd zâmbind.”

Multumesc, tati! 

Dragostea❤️

N-am vrut să mă îndrăgostesc atât de mult, n-am vrut să mai mă pierd în brațele altui bărbat pentru că sufletul îmi era prea obosit, prea trist, prea sensibil. N-am vrut și s-a întâmplat. Fără să vreau, a fost minunat. Sufletul meu te aștepta și a trebuit să treacă prin mult frig.
Dansează cu mine, ia-mă cu tine, du-mă unde vrei, strânge-mă în brațe, sărută-mi fruntea pentru că tu ești fericirea pentru mine.
Când sunt cu tine, respir dragoste, mă hrănesc cu șoate și sărutări dulci, cred în mine, cred în noi. Prin tine am învățat să-mi iubesc defectele, să mă simt femeie, să fiu mai impulsivă, să mă las purtată de val, să dansez cu slăbiciunile și să le transform în calități.

Este bine așa, să fim noi doi, să ascundem dragostea, să o păstrăm doar pentru noi. Cu tine totul este diferit. Un tango senzual, o teamă de a ne pierde deși zilnic ne regăsim. Dragostea se bazează pe regăsire. Să ne căutăm în fiecare zi printre griji și probleme, printre discuții și împăcări.
Dragostea adevărată nu trebuie lăudată, trebuie trăită din plin, exact asa cum facem noi!
Să ai acel sentiment egoist, să te săruți doar când sunteți voi doi, să te bucuri doar tu și sufletul pereche de fericirea care vă încălzește sufletul, să vă bucurați de fiecare anotimp, fiecare atingere să vă aducă aminte de prima întâlnire, să împărțiți totul în doi, să nu rămână rest pentru nimeni altcineva.
Dragostea adevărată trebuie protejată de invidia celorlalți, trebuie îngrijită și hrănită cu sinceritate și respect.

Hai să dansăm pe o scenă doar a noastră, să ne facem loc printre ceilalți, să ne luăm în brațe, să ne ținem strânși, să ne privim în ochi. Un pas la stânga, eu te urmez. Un pas la dreapta, eu sunt aici. Picăm jos, eu te urmez. Ne ridicăm, eu sunt aici. Să ne mișcăm lent, să gustăm din iubire, să simțim muzica, să fiu doar eu cu tine, iar restul sa fie un decor din care vreau ca noi sa construim un viitor.

De multe ori..

De multe ori am vrut să mă opresc dar am mers înainte.
De multe ori am vrut să nu plâng dar la un moment dat am izbucnit în lacrimi.
De multe ori mi-a fost frică dar n-am vrut să o spun.
De multe ori am avut nevoie de susținere dar n-am vrut să cerșesc sentimente.
De multe ori am vrut să am dreptate dar am realizat că lupt cu morile de vânt.
De multe ori am vrut să par un om puternic dar m-am pierdut în întunericul camerei mele.
De multe ori am strâns dezamăgirile la un loc și am încercat să scap de ele.
De multe ori mi-a fost teamă de eșec dar am decis că viața înseamnă risc.
De multe ori m-am gândit la ce fel de om voi fi, cât mă voi schimba, cât voi greși, dacă voi reuși să trec întotdeauna peste obstacole.
De multe ori am greșit și de câteva ori m-am încăpățânat.
De multe ori am preferat să tac, să mă ascund, să nu mă aștept la nimic pentru că mi-a fost teamă de dezamăgiri.

De

Si tu poti fi Mos Craciun !

Mos Craciun inseamna pentru fiecare dintre noi un batranel care an de an vine si ne lasa cadourile mult dorite sub bradul impodobit  cu mult drag alaturi de cei dragi,ma insel?

Ei bine,pentru sute de copii Mos Craciun nu exista...ei nu se pot bucura nici macar de caldura unei familii,de vorba dulce a mamei sau de bombonele ascunse in buzunar de tata.Ei nu cunosc sustinerea,intelegerea si mai ales iubirea parintilor.

Da,ma refer aici la sutele de copii orfani,care traiesc in centrele de plasament din toata tara.Nu inteleg cum unii parinti,daca ii putem numi parinti isi pot abandona copiii ,lasandu`i in voia sortii cu atata nepasare...

Gandindu`ma la ei si impinsa de la spate de examenul care ma asteapta,am initiat aceasta campanie:

                               

                               http://www.facebook.com/FiiMosCraciunPentruCopiiiOrfani

   Prin campania "Fii Mos Craciun pentru copiii orfani" am dorit sa ajut copiii dintr`un centru de plasament din orasul Calarasi.

Cu ajutorul prietenilor si al tuturor celor care au dorit sa fie Mos Craciun si recunosc ca am ramas suprinsa la cat de multe persoane au dorit sa ajute,am strans jucarii,hainute si dulciuri  . Am reusit astfel sa aducem un zambet pe chipurile lor :)

   

(o parte dintre Mos Craciuni)

(am impodobit bradul impreuna)

Copiii au fost vizibil emotionati si incantati in acelasi timp  de cadouri iar dupa ce am petrecut mai bine de jumatate de zi in compania lor,timp in care am ras ne`am jucat si am colindat,am plecat cu strangere de inima,cu emotie si cu regretul ca acesti copii atat de "lipiciosi" au ramas din nou singuri..

Ieri am îndurat dar azi am învãtat!

Am încercat să mă obișnuiesc cu singurătatea, am încercat să mă descurc singură fară a-mi construi obligații față de ceilalți.
Am învățat că este mai bine așa, să rabd puțin mai mult, să fac lucrurile așa cum vreau eu decât să mă ascund după compromisuri.
Privindu-mă am realizat că în timp mi-am impus noi schimbări și am reușit să-mi vindec sufletul, să mă iubesc, să mă respect, să mă plac. Am învățat, în singurătatea mea, să-mi ascult inima dar să stau de vorbă și cu rațiunea. Să respect oamenii din jurul meu, să-mi văd de treabă, să nu deranjez pe nimeni, să nu mă aștept la nimic.
Oamenii pe care i-am iubit, ne lasă o învățătură, pe lângă nenumăratele amintiri. Amintirile frumoase ne fac să ne bucurăm iar amintirile neplăcute ne fac să devenim mai puternici.

Dor de casa...

Am gasit aceste cuvinte pe facebook`ul unei prietene si m-au impresionat atat de mult, incat nu m`am putut abtine sa nu le postez,gandindu`ma la mama mea si la plecarea mea la facultate.

Este o trecere destul de grea pentru mine.Eu,”fata mamii”, sa imi port singura de grija,si totodata sa duc dorul celor dragi ,ramasi acasa si pe care ii revad o data la 2 saptamani…

 Initial,am crezut ca aceasta plecare  e o joaca ,insa ,desi au trecut 2 luni de cand sunt la facultate, nu m`am putut acomoda pe deplin cu acest stil de viata,si nu stiu daca ma pot acomoda prea curand cu gandul ca ma duc acasa ca ”in vizita”…

Stiu ca ei sunt alaturi de mine ,ca ma sustin si in acelasi timp sunt constienta ca am crescutsi ca pentru mine incepe o noua etapa a vietii,ca trebuie sa`mi urmez drumul si in acelasi timp sa invat sa iau cele mai bune decizii pentru mine.

“Mama nu ar trebui să fie o povară atunci când te trimite să cumperi o pâine... 

Mama nu ar trebui considerată cicălitoare atunci când te roagă să îţi faci patul dimineaţă şi să păstrezi ordinea   in camera ta... 


Mama nu ar trebui condamnată atunci când te roagă să o ajuţi la treburile casei şi când te îndeamnă să înveţi.Mama nu ar trebui să fie blamată atunci când te roagă să vii devreme acasă şi să o suni din când în când ca să ştie de tine.
Într-o zi te vei simţi al nimănui şi poate neiubit, pentru că nimeni nu poate înlocui iubirea mamei. Nimeni nu ti se va dărui cu atâta dragoste, nimeni nu va sacrifica totul de dragul tău și nimeni nu va munci neobosit pentru tine.


Poate că mama ta ţi se pare uneori posesivă, dar tu nu ştii cât de bruscă i se pare trecerea ta de la copilul dependent de ea la adolescentul independent şi de multe ori indiferent la iubirea ei... 

Mama nu a trebui să fie o povară pentru tine doar pentru că te iubeşte!”

Ştii, într-o zi îţi vor lipsi toate acestea... Îţi va lipsi grija mamei, cicălirea ei, poveţele ei... 

Nu aştepta înţelepciunea unui adult pentru a o înţelege pe mama ta. Ar trebui să înțelegi că atunci când îţi cere să înveţi, ea doar se gândește la viitorul tău și îşi dorește să ai o viaţa cât mai bună. Ar trebui să înțelegi că atunci când tu te distrezi în oraş cu prietenii, ea nu doarme şi se uită mereu la ceas şi pe fereastră aşteptând să te ştie în siguranţă în patul tău. 

Tu nu ştii cât de de bruscă şi de dureroasă i se pare ruptura de copilul ei, care odinioară îi împărtăşea toate visele şi care alerga către ea cu braţele deschise şi cu un zâmbet plin de iubire. 

Tu nu ştii cât îi este de dor să-i mai dăruieşti câte o floricică, sau câte un desen... Și cât îi este de dor să fie privită cu admirație, mângâiată, îmbrățișată...