Tu esti eroul!

Cu totii avem zile bune și zile rele, in care totul este pe dos. Treptat, am inteles ca asta este una dintre premisele vietii: pe o parte primesti iar pe cealalta platesti sau mai rau, ti se ia fara sa fi intrebat iar asta e cel mai greu, nu?

De multe ori incepi sa crezi ca nu e bine sa te bucuri de momentele de fericire din viata ta pentru ca stii ca intotdeauna vor veni si cele rele. Vestile rele, problemele, apar atunci cand te astepti mai putin. 

Dar atata timp cat existi, nu te lasa doborat de nimic. Astazi ai o zi mai proasta? Lucrurile nu merg conform planurilor tale ? Mergi inainte cu mai multa putere si vei reusi. 

Cine n-a trecut printr-o perioadă în care tot ce făcea ieșea pe dos, cine nu s-a simțit prost când ceilalti sarbatoreau? Uneori simți că parcă rămâi în urmă, că reușești puțin față de ceilalți. Fals.

Fiecare dintre noi are un destin, un scop și o poveste. Lucrurile sunt deja scrise, negru pe alb. Noi adăugăm culorile, noi adăugăm personajele, noi decidem când un capitol se închide și când continuă, noi transformăm personajul principal într-un erou. Tu ești eroul povestii tale. Contureaz-o asa cum iti doresti!

Doar de tine depinde cum continuă povestea!

 

E simplu. Fii fericit!☺️

 Se spune ca fericirea adevarata este infinita. Însã, cat de mult platim noi pentru una falsã? 
Mi s-a spus de multe ori ca sunt prea pretentioasa si cer prea mult desi nu mi se cuvine... Ei bine, eu stiu cat valorez, cat merit, cat pot si de cat am nevoie si nu o sa ma multumesc niciodata cu putin. Totul sau nimic!☺️
Acum,lupt. Lupt cu mine, cu tristetea care mã inconjoara, cu nemultumirile mele. Lupt cu toate si nu ma las pana nu castig. Da, lupt cu toate armele pentru fericirea mea! 
Tocmai de aia, acum sunt fericita. Dar stiu ca totul in viata e reativ, momentan sunt fericita si asta e tot ce conteaza! aici si acum! Invat pas cu pas sa traiesc clipa!
Am inteles ca in viata nu mereu trebuie sa existe trecut sau viitor. Trebuie sa existe  prezent. Trecutul e doar o reflexie a mintii, iar viitorul e creatia mintii, exista doar acum  iar eu, acum sunt fericita!

Cine esti azi?

Sunt zile când ceea ce văd cei din jurul tău atunci când te privesc și ceea ce vezi tu atunci când îți privești reflexia în oglindă, sunt două persoane diferite. Cum așa? E inexplicabil, poate chiar o idioțenie. Te privești, dar nu ești tu. Te privești și nu te mai placi. Te privești și ți-e dor de tine. Te privești și vezi doar un chip obosit, tern și o expresie golită de orice sentiment. Te privești dorindu-ți să te recunoști.

Cauți sensuri noi, încerci să-ți faci puțină ordine în dezordinea care pare acum viața ta, cauți să înțelegi, să iubești, să crezi în tine și în forța ta interioară. Nu plângi, nu țipi, nu te manifești în nici un fel. Doar taci. Taci apăsător, dureros, taci într-un mod diferit decât până acum.

Cine poate înțelege ceva ce nu poate fi explicat în cuvinte? Doar cine a simțit la rându-i necuvintele astea, care aruncă o umbră grotească asupra ta și te fac să te zgâiești la oglindă ca la un străin care a dat buzna în camera ta, în viața ta și ți-a violat intimitatea.

Cine ești tu astăzi, străinule? Cine?!

Femeia din mine

N-am vrut să fiu o femeie plictisitoare, care se adaptează unei societăți și respectă tot ceea ce este considerat corect. N-am vrut să fiu o femeie care urmează un model, care acceptă ceea ce i se spune fără a încerca pe pielea ei.

Dacă treci pe lângă mine, probabil vei observa parfumul pe care l-am ales cu multă grijă, probabil vei crede că sunt prea arogantă pentru că nu mă bag în seamă cu oricine și prefer să rămân retrasă căutând privirile oamenilor și încercând să-i citesc printre gesturi și cuvinte. Mulți mă consideră rebelă, ca un suflet ce-și caută liniștea. Mulți mă consideră puternică și firavă, dar majoritatea nu-mi înțeleg sufletul și visele. N-am acceptat să mi se spună ce trebuie să fac și pe cine să iubesc, întotdeauna am ales cu sufletul. N-am acceptat reguli în care nu credeam, minciuni pe care alții le considerau adevăr absolut, comportamente care m-au deranjat sau ironii. Nimeni n-are dreptul de a-mi spune cine sunt și de ce am nevoie. Îmi cunosc viciile, slăbiciunile, calitățile și defectele. Știu cât pot și care-mi sunt limitele, nu pretind ajutor din parte nimănui și consider că este dreptul meu să vorbesc cu cine vreau și când vreau. Am ajuns asta pentru că am fost obligată, pentru că am învățat să-mi protejez sufletul de oameni. Am zile în care nu ies din casă, zile în care mi se pare că în lumea asta mare nu este loc și pentru mine. Durează o zi, maxim două. Apoi pornesc din nou la drum, mai puternică, mai încrezătoare, mai femeie.

Dacă părerea ta nu mă interesează, o voi ignora. Nu voi pierde timp cu persoane care n-au fost prezente în trecutul meu și nici nu-mi oferă ceva în prezent. Așa am fost educată: dacă-mi doresc ceva, nu voi aștepta ca un bărbat să-mi îndeplinească acel vis. Întotdeauna voi păstra demnitatea unei doamne, mofturile mi le voi cumpăra cu banii mei și greșelile le voi repara prin sacrificiile mele. N-am nevoie de un bărbat care să mă întrețină, până acum m-am descurcat singură. Am nevoie de un bărbat care să mă iubească frumos, cu tandrețe, să mă surprindă, să călătorească cu mine și să-mi hrănească dragostea de viață.

Mama...

Când mi-a fost frică de eșec, când m-am simțit a nimănui, când m-am simțit trădată, călcată în picioare și supărată, sufletul meu știa că există un singur om care mă va înțelege, mă va asculta până în zori, mă va proteja, mă va corecta cu multă răbdare și iscusință. 
De mic copil am numit-o mamă. Apoi mi-a devenit prietenă și am înțeles că este baza mea, mama mea reprezintă tot ce este mai frumos în mine.
Apoi mi-a devenit sprijin și am înțeles că ea nu mă va judeca, în brațele ei întotdeauna găsesc liniștea de care am nevoie, bunătatea pe care greu o găsesc la oamenii din jur.

Apoi mi-a devenit soră pentru că am înțeles că avem secrete pe care le știm doar noi două, avem lecții de viață din care am învățat împreună, avem greutăți peste care am trecut: eu m-am sprijinit pe umărul ei, ea s-a sprijinit pe zâmbetul meu.

Mă întreb mamele de unde au atâta energie. Mama mea nu stă niciodată, doar când îi cer să se oprească, când am ceva să-i povestesc și am nevoie de părerea ei.
Mama mea este un înger coborât din cer, un Înger trimis de la Dumnezeu pentru a ne proteja de ceilalți.

Abia astept sã mă întorc în brațele mamei mele cum se întoarce o rândunică după luni de zbor, obosită, amărâtă, cu sufletul greu.

Tine minte, draga mea...

Eram în perioada adolescentei si mã întâlnisem prima oara cu dragostea si acei fluturasi in stomac. Atunci a fost momentul in care tatăl meu mi-a spus: “Îmi este teamă de ziua în care vei pleca. Deși rareori ți-am spus, tu meriți ce este mai bun. Nu neapărat pentru că ești fata dar pentru că sunt sigur că te vei transforma într-o femeie frumoasă. Eu astăzi te corectez, te învăț, te sprijin și îți atrag atenția pentru că vreau să fi o femeie independentă. Să nu depinzi de nimeni, să n-accepți compromisuri, să nu trăiești cu un bărbat doar pentru că altfel n-ai ce mânca. Să nu suporți aroganța unui băiat considerand că doar atât meriți. 

Amintește-ți că tu meriți tot ce este mai frumos, meriți o floare, o îmbrățișare, un alint, o surpriză. Mă uit în jur și îmi tremură inima de grijă. Închid ochii și mi te imaginez plângând sau suferind: inima unui tată este la fel de sensibilă. Eu astăzi te pot proteja de ceilalți, mâine trebuie să te protejezi singură și te rog să-mi promiți că o vei face. 
Te rog să-mi promiți că te vei descurca, că nu vei depinde de nimeni, că îți vei spune punctul de vedere, că nu te vei teme.
Vreau să știi că viața nu este ușoară, trebuie să alegi, trebuie să pierzi, trebuie să lupți. Totul pare greu dar crede-mă că întotdeauna soarele se va întoarce, după ploi și furtuni.
Eu te văd cum nu te placi, cum parcă ai schimba ceva la tine, cum crezi că nu ești destul de frumoasă. Mă supără vorbele tale când spui că ai nenumărate defecte. Bărbatul care îți observă întâi defectele nu-ți va aprecia niciodată calitățile. Cel care te ignoră, se va juca întotdeauna cu sufletul tău. Tu să nu le permiți asta, eu vreau să te văd zâmbind.”

Multumesc, tati! 

Dragostea❤️

N-am vrut să mă îndrăgostesc atât de mult, n-am vrut să mai mă pierd în brațele altui bărbat pentru că sufletul îmi era prea obosit, prea trist, prea sensibil. N-am vrut și s-a întâmplat. Fără să vreau, a fost minunat. Sufletul meu te aștepta și a trebuit să treacă prin mult frig.
Dansează cu mine, ia-mă cu tine, du-mă unde vrei, strânge-mă în brațe, sărută-mi fruntea pentru că tu ești fericirea pentru mine.
Când sunt cu tine, respir dragoste, mă hrănesc cu șoate și sărutări dulci, cred în mine, cred în noi. Prin tine am învățat să-mi iubesc defectele, să mă simt femeie, să fiu mai impulsivă, să mă las purtată de val, să dansez cu slăbiciunile și să le transform în calități.

Este bine așa, să fim noi doi, să ascundem dragostea, să o păstrăm doar pentru noi. Cu tine totul este diferit. Un tango senzual, o teamă de a ne pierde deși zilnic ne regăsim. Dragostea se bazează pe regăsire. Să ne căutăm în fiecare zi printre griji și probleme, printre discuții și împăcări.
Dragostea adevărată nu trebuie lăudată, trebuie trăită din plin, exact asa cum facem noi!
Să ai acel sentiment egoist, să te săruți doar când sunteți voi doi, să te bucuri doar tu și sufletul pereche de fericirea care vă încălzește sufletul, să vă bucurați de fiecare anotimp, fiecare atingere să vă aducă aminte de prima întâlnire, să împărțiți totul în doi, să nu rămână rest pentru nimeni altcineva.
Dragostea adevărată trebuie protejată de invidia celorlalți, trebuie îngrijită și hrănită cu sinceritate și respect.

Hai să dansăm pe o scenă doar a noastră, să ne facem loc printre ceilalți, să ne luăm în brațe, să ne ținem strânși, să ne privim în ochi. Un pas la stânga, eu te urmez. Un pas la dreapta, eu sunt aici. Picăm jos, eu te urmez. Ne ridicăm, eu sunt aici. Să ne mișcăm lent, să gustăm din iubire, să simțim muzica, să fiu doar eu cu tine, iar restul sa fie un decor din care vreau ca noi sa construim un viitor.